LENS STORIES
Fotografie de nuntă documentară și artistică • București & worldwide
Nu cred în fotografia perfectă. Cred în emoție, în momentele dintre momente și în lucrurile care se întâmplă atunci când nimeni nu mai este atent la aparat.
Abordarea Lens Stories unește fotojurnalismul de nuntă cu o estetică vizuală bazată pe atmosferă, noir, clarobscur, grain, mișcare, spațiu negativ și compoziții care lasă ceva nespus.
MOMENTE REALE, TRANSFORMATE ÎN IMAGINI CU IDENTITATE ARTISTICĂ.
FRUMUSEȚEA IMPERFECȚIUNII
Sunt atras de noir, clarobscur, grain, spațiu negativ și imperfecțiune. De lumina care nu spune tot și de umbrele care păstrează ceva nespus. Nu încerc să fac lumea să pară mai frumoasă decât este. Încerc să găsesc frumusețea în faptul că este imperfectă, fragilă și trecătoare.
Uneori, o fotografie tehnic imperfectă în care există o secundă de adevăr înseamnă mai mult pentru mine decât una în care totul este la locul lui. Pentru că nunțile nu sunt perfecte. Oamenii nu sunt perfecți. Iar uneori tocmai în imperfecțiune găsim, de fapt, autenticul.
NU REGIZEZ VIAȚA. O PRIVESC CUM SE ÎNTÂMPLĂ.
În timpul fotografierii descopăr. Nu transform nunta într-un shooting și nici oamenii în personaje care execută o listă de cadre. Observ, mă apropii, dispar, aștept. Fotojurnalismul de nuntă îmi permite să păstrez lucrurile așa cum s-au întâmplat: spontane, tandre, haotice, absurde sau neașteptate.
Sigur că vom face și portrete. Uneori vă voi spune unde lumina este extraordinară. Dar cea mai mare parte a zilei vreau să o trăiți, nu să o interpretați pentru mine.
APOI VĂ ARĂT CE AM VĂZUT.
În timpul fotografierii, realitatea îmi spune ce există. În timpul editării, eu spun: „Asta este ce am văzut eu.” Lumina, culoarea, alb-negrul, grain-ul și umbrele devin parte din felul în care îmi amintesc atmosfera acelei zile.
Nu urmăresc ca fiecare fotografie să fie spectaculoasă de una singură. Îmi doresc ca imaginile să funcționeze împreună, ca o poveste — cu ritm, liniște, tensiune, tandrețe sau melancolie.
CEVA CARE RĂMÂNE.
Tot ce fotografiez dispare. Gestul se termină. Lumina se schimbă. Ziua se termină. Oamenii pleacă.
Fotografia rămâne.
Nu pentru a demonstra că ziua a fost perfectă, ci pentru ca peste ani să puteți recunoaște ceva mult mai important: cum a fost să fiți acolo.